Tăierea pomilor fructiferi se face, pentru măr și păr, în perioada de repaus, de la sfârșitul iernii până înainte de pornirea mugurilor, după trecerea gerurilor puternice. Scopul ei este o coroană aerisită și luminată, cu ramuri de rod tinere și fără lemn bolnav. O regulă de bază protejează pomul: într-un singur an nu se elimină mai mult de aproximativ un sfert până la o treime din coroană.
Când se face tăierea pomilor fructiferi?
Tăierea pomilor fructiferi cu sămânță, cum sunt mărul, părul și gutuiul, se face în repaus, de obicei între sfârșitul lui februarie și începutul lui aprilie, în funcție de zonă și de an. Toamna, imediat după căderea frunzelor, tăietura nu se mai cicatrizează înainte de iarnă, iar lemnul din jurul ei poate fi afectat de ger.
Sâmburoasele, adică cireșul, vișinul, caisul, piersicul și prunul, suportă mai bine tăierea aproape de pornirea în vegetație sau vara, după recoltare, când rănile se închid repede. Tăierea masivă în plină iarnă le expune la scurgeri de gumă și la boli ale lemnului.
| Specie | Perioadă orientativă | Forma de coroană uzuală |
|---|---|---|
| Măr, păr | Repaus, februarie–martie | Ax central cu etaje de ramuri |
| Gutui | Repaus, martie | Vas sau tufă |
| Cireș, vișin | După recoltare, vara | Ax central sau vas |
| Cais, piersic | Primăvara, la înflorire sau imediat după | Vas deschis |
| Prun | Primăvara devreme sau vara | Vas sau ax central |
Ce ramuri se taie primele?
Primele ramuri care se taie sunt cele uscate, rupte și bolnave, indiferent de perioadă, urmate de cele care încurcă structura coroanei.
- Lemnul mort și bolnav, tăiat până în lemn sănătos.
- Lăstarii lacomi, crescuți vertical și viguros din ramurile groase, care consumă hrană fără să rodească.
- Drajonii, apăruți din rădăcină sau de sub punctul de altoire.
- Ramurile care se încrucișează sau se freacă una de alta; rămâne cea mai bine poziționată.
- Ramurile orientate spre interior, care umbresc centrul coroanei.
Abia după acești pași se scurtează ramurile prea lungi și se rărește lemnul de rod îmbătrânit.
Cum se face o tăietură corectă?
O tăietură corectă se face oblic, la aproximativ 5 mm deasupra unui mugure orientat spre exteriorul coroanei, astfel încât noul lăstar să crească în afară. Tăietura prea sus lasă un ciot care se usucă, iar cea prea jos usucă mugurele.
- Ramurile întregi se elimină lângă inelul de la bază, îngroșarea dintre ramură și trunchi, fără a-l tăia, pentru că de acolo pornește vindecarea.
- Ramurile grele se taie în trei pași: o tăietură de jos, la câțiva centimetri de trunchi, una de sus, puțin mai departe, apoi tăierea ciotului rămas, ca scoarța să nu se rupă.
- Rănile mai mari de 2–3 cm se acoperă, de obicei, cu mastic de altoit.
Ce unelte sunt necesare pentru tăierea pomilor?
Pentru tăierea pomilor sunt suficiente o foarfecă de grădină pentru ramuri de până la 2 cm, o foarfecă cu brațe lungi pentru ramuri de 2–4 cm și un ferăstrău de grădină pentru cele mai groase. Lamele se ascut înainte de sezon și se dezinfectează cu alcool între pomi, mai ales după tăierea lemnului bolnav, ca bolile să nu fie mutate de la un pom la altul. Pașii de curățare și ungere sunt descriși în ghidul despre întreținerea uneltelor de grădină.
Ce greșeli se fac frecvent la tăierea pomilor?
- Scurtarea tuturor ramurilor la aceeași lungime, care produce o „mătură” de lăstari lacomi anul următor.
- Întinerirea unui pom vechi dintr-o singură tăiere, în locul unei eșalonări pe 2–3 ani.
- Tăierea pe ger, sub aproximativ −5 °C, când lemnul este casant și se despică.
- Lăsarea cioturilor, prin care intră putregaiul în trunchi.
Ce se face cu ramurile tăiate?
Ramurile tăiate sănătoase pot fi mărunțite și folosite ca strat de mulci sau adăugate treptat în compost, ca material bogat în carbon, după regulile din ghidul despre compostul casnic. Ramurile bolnave sau cu ciuperci vizibile nu se pun la compost și se scot din grădină. Lucrările de dinaintea iernii care pregătesc livada pentru tăierile de primăvară, cum ar fi strângerea fructelor rămase și protejarea trunchiurilor tinere, sunt adunate în lista despre ce rămâne de făcut prin curte înainte de primul îngheț.
